vineri, 19 iunie 2009
vecinii- testul lui Einstein
Acest test a fost facut de catre Albert Einstein si tot el a zis ca 98% din oameni nu vor fi capabili sa-l rezolve. Daca te vei numara printre cei 2%, felicitari, esti un mic geniu
Este vorba despre un sir de cinci case, fiecare avand o culoare diferita. In aceste cinci case locuiesc cinci oameni de nationalitati diferite. Fiecare dintre ei are cate un animal de casa, fiecaruia ii plac alte bauturi si fumeaza marci diferite de tigara.
1. Englezul locuieste in Casa Rosie
2. Suedezul are un caine
3. Danezul bea ceai
4. Casa Verde este la stanga Casei Albe
5. Proprietarul Casei Verzi bea cafea
6. Persoana care fumeaza Pall Mall are pasari
7. Proprietarul Casei Galbene fumeaza Dunhill
8. Persoana care locuieste in casa din mijloc bea lapte
9. Norvegianul locuieste in prima casa
10. Persoana care fumeaza Blends locuieste langa persoana care are pisici
11. Persoana care are cai locuieste langa persoana care fumeaza Dunhill
12. Persoana care fumeaza Blue Master bea bere
13. Neamtul fumeaza Prince
14. Norvegianul sta langa Casa Albastra
15. Persoana care fumeaza Blends are un vecin care bea apa.
Cine are pesti in casa?
sâmbătă, 13 iunie 2009
George Topirceanu
Răspunsul cometei
Regret că mă-ntrerupi din cale
Cu interviul dumitale,
Dar iată, mă opresc o clipă
Să-ţi dau răspunsul meu în pripă.
V-am salutat odată sfera,
Acum vreo zece mii de ani,
Când astronomii de pe Terra
Erau de-abia orangutani.
(Flammarion era gorilă,
Şi bietul Newton, diplodoc,
Camil era de-abia cămilă,
Iar Duică... nu era deloc!
El de-abia azi, când scrie proză,
Se află în metamorfoză
Şi se transformă tare greu:
Aspiră-acum la cimpanzeu.)
De-atunci, prin negrele stihii,
În noaptea largă şi profundă,
Am rătăcit cu zeci de mii
De metri pe secundă,
Şi diafană m-am ivit,
Din periodă-n perioadă,
Ca fulger blond încremenit
Să-mi desfăşor spectrala coadă
Pe cerul nopţii la zenit...
Planetele cu sateliţii,
Purtîndu-şi mîndre paraziţii,
Mi-au dat portretul prin gazete
Şi m-au fixat mii de lunete...
Dar, gata să-mi găsesc mormîntul
În vreun sistem de constelaţii,
Am revenit zburînd prin spaţii,
Căci nu dispreţuiam Pămîntul.
(De-aţi fi în cer ca mine voi
V-aţi minuna întotdeauna
Cum globul ăsta de noroi
Se vede luminos ca Luna...)
Şi-aveam de gînd — ca un simbol
De milenară simpatie —
Cu cel din urmă-al meu ocol
Să ne unim pe veşnicie
Într-un fantastic carambol.
Şi măritându-i neagra humă
Cu luminosul meu adaos,
Într-un aprins vîrtej de spumă
Să ne rostogolim în haos.
Dar cînd văzui ce... porcărie
(Să-mi ierţi cuvântul) aţi făcut,
Cât sânge-a curs din neghiobie
Pe bietul vostru glob de lut, —
Ca spaimă, la perihelie
Din zborul meu m-am abătut
Şi nimbul clar şi trena lungă
Ca o eşarfă de lumină
Mi le-am ferit să nu le-ajungă
Vreun strop întunecos de tină.
De-atunci, iubitul meu, îmi vine
De supărare şi ruşine
Să fug...cu coada-ntre picioare
Prin spaţii interplanetare
Şi să mă mistui în neant.
Mă duc... Adio! Salutare!
Să-mi scrii: Uranus, poste-restante.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)